irinacristinapap

Idei verzi

Metaforă și simbol în relația Sinelui cu viața

By Irina Cristina Pap
- psihoterapeut integrativ -

Salutare!

Bine ai venit!

Sunt curioasă la ce te-ai gândit atunci când ai citit „Idei verzi”. Dacă mustăcești cu un zâmbet gata să-ți scape din colțul gurii, poate că ai tradus deja „Cai verzi pe pereți”. Nu? Eu să știi că, da. M-am amuzat când am hotărât să rămân cu acest titlu-umbrelă, iar când e de glumă, fain e să nu râd singură. Așa că aleg să cred că te amuză și pe tine, dar te face să fii și curioasă sau curios să afli totuși „ce-a vrut să spună poetul”.

Unii dintre noi creștem împreună cu membri ai familiei pentru care suferința mustește în tot felul de forme, iar morga ei le rămâne împietrită pe fețe și în suflete. Copii fiind, așa învățăm că jocul, râsul, voia bună, vorba bună sau aprecierea pe care le vedem la alții, nu sunt și pentru noi. În locul lor cultivăm o seriozitate excesivă, o atenție exagerată la gura lumii și o frică terifiantă de a greși, de a fi inadecvați sau vulnerabili.

Mă bucur și mă simt onorată să-ți descopăr povestea, sunt dornică să știu care este relația ta cu seriozitatea, cu frica, cu creativitatea, cu joaca, cu bucuria de a explora viața. Îți dai voie să pui și să-ți pui întrebări, să cauți neobosit răspunsuri?

Procesul terapeutic este despre a naviga printre toate aceste dimensiuni ale ființei, în tot felul de ipostaze care, în final să ajungă să te reprezinte în aspectul tău autentic.

Acum dă-mi voie să mai deschid o perspectivă: intenția. Intenția mea este să te invit chiar de la prima strângere de mână la a observa cât de mult pot cântări percepția și sensul pe care le găsim în relația dintre două cuvinte.

Ideile sunt imateriale. Ele, în sine, nu pot fi reperate prin cele cinci simțuti, pot doar să genereze emoții. Ele se întrupează în formă și devin accesibile simțurilor atunci când „facem” o acțiune. Mișcarea este singura modalitate care aduce o idee din spațiul imaginar în concretul materiei. Iar atunci când o idee capătă contur, primește și o culoare. Forma și culoarea încep să vorbească una cu cealaltă. Și așa se mai naște o poveste.

Ideile pot avea orice culoare. Pentru fiecare om semnificația culorilor este pur subiectivă, fiind îmbibată cu ecouri ale tot felul de experiențe, credințe, povești.

Eu iubesc toate culorile. Le iubesc pe fiecare în parte, dar se întâmplă ceva magic atunci când comunică între ele astfel încât, atunci când le privesc îmi oferă un context pentru a manifesta o anume parte din mine, de fiecare dată alta.

„Ideile verzi” reprezintă înzestrarea ființei umane cu capacitatea de a crea, atât în imaginar, cât și concret, în realitatea tradusă prin simțuri.

Care este intenția ta? Cum ai ajuns să citești aceste rânduri? Care sunt gândurile care te scot din pace, care sunt comportametele pe care știi deja că nu le mai vrei, dar totuși nu se dau plecate, care sunt lacrimile sau hohotele de râs ținute la păstrare? Care este relația ta cu ideile? Iți plac culorile? Îți place să găsești sensuri dincolo de cunoscut? Care este povestea ta și încotro vrei să ajungi cu ea?

Fie că această întâlnire va fi prima și ultima, fie că vei face pasul spre cabinet sau nu, fie că vei mai intra aici ocazional, pentru mine e important să fiu în acest spațiu care, în final, poartă un singur nume: psihoterapie.

Îți mulțumesc pentru că ai rămas cu mine până la capăt. Îți mulțumesc pentru timpul petrecut aici. Dacă a fost cu folos și a rezonat cu ceva ce te susține să mergi mai departe spre explorare, te aștept și la cabinet – vezi secțiunea Contact.  De asemenea, pentru detalii despre contextul în care se împletesc povestea personală și cadrul profesional, te invit la secțiunea „Despre mine”.