irinacristinapap

Despre mine

Poftă de viaţă,
De râs şi culoare.
Lumină şi Umbră,
Iubire de oameni sunt eu.
Cine sunt eu? mă-ntreb iar şi iar…
De unde vin?
De ce-am ajuns aici?
Sunt floare? Ori pasăre poate?
Sunt cufăr cu daruri, ori poate-o fântână?
De unde-am venit, vrei să afli acum?
Sunt aici de la-nceputuri…
Din al copiilor zâmbet şi-a lor bucurie
Din a lumii Iubire şi-a Cerului slavă.
O umbră îşi leagănă trupul, timid,
Apoi tot mai aproape
Pe stradă acum,
Fiori în suflet să-mi toarne.
Cine eşti?
Sunt Tu!
Eu? Dar eu sunt Lumina!
Nu pot fi Umbră!
Sunt chiar Tu.
Fără mine, nu eşti.
Sunt parte din tine
Prin viaţă, tovarăşi de drum.
Dar Umbra-i cumplită pedeapsă;
Ea poartă cu sine tot ce lumea-ngrozită
Ascunde să vadă, s-audă, să simtă
A lor inimă antrenată să fugă… de frică…
Umbra-i durerea copilului nevăzut,
E lacrima ce nu are voie să cadă,
E ţipătul furiei ce rămâne în gât,
E patima de-a uita cine sunt…
Da, sunt animal şi pasăre sunt
Şi piatră și râu și floare de câmp.
Sunt alicornul ce poartă pe aripi
Copilul Luminii în trup de femeie.
Sunt Iubirea ce vindecă ale inimii răni.
Sunt o zeiță. Sunt OM.
Sunt şi nu sunt
Ca tine, ca ei
Ca  noi TOȚI.
Sunt o poveste.
Sunt odată, ca niciodată…

Și, da, din 2015 sunt și psihoterapeut. Iubesc acest fel de a fi pentru că îmi oferă libertatea de a nu lăsa să treacă o singură zi în care să nu dăruiesc ceva devenirii mele și a celor care mă aleg să îi însoțesc.

Spațiul psihoterapeutic în care te invit este generos, jucăuș, versatil.  Poți descoperi asta de la prima întâlnire cu el, așa cum s-a dezvăluit și pentru mine, când ușa mi-a fost deschisă de cineva care m-a dus direct în dimensiunea lui „magică”, unde ghizi printre arhetipuri sunt Metafora și Simbolul. În același timp explorăm și dimensiunea științifică a psihologiei (neuropsihologia –  neuroplasticitate și epigenetică) și felul în care ea construiește intervenția psihoterapeutică, oferind acestui spațiu coerență și unitate, sporindu-i forța și relevanța de a fi un mediu profund vindecător și transformator.

Dar acest univers nu este în permanență unul în care curgerea să fie lină. Este viu, organic, provocator. Din fericire, „dincolo de bine și de rău” există libertatea infinitului de posibilități ce poate fi explorat când accesezi spațiul creativității.

Acestea fiind zise, mă așez cu smerenie, cu bucurie și recunoștință în acest interval de cunoaștere și împărtăşire, cu intenţia de a-ți deschide calea spre introspecție și dimensiunea ta de co-creator al vieții tale.